Sfânta Evanghelie după Marcu

Capitolul 6

45. Și îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie și să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va slobozi mulțimea.
46. Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte ca să Se roage.
47. Și făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar El singur pe țărm.
48. Și i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Și către a patra strajă a nopții a venit la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei.
49. Iar lor, văzându-L umblând pe mare, li s-a părut că este nălucă și au strigat.
50. Căci toți L-au văzut și s-au tulburat. Dar îndată El a vorbit cu ei și le-a zis: Îndrăzniți! Eu sunt; nu vă temeți!
51. Și s-a suit la ei în corabie și s-a potolit vântul. Și erau peste măsură de uimiți în sinea lor;
52. Căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoșată.
53. Și trecând marea, au venit în ținutul Ghenizaretului și au tras la țărm.